miercuri, 17 februarie 2016

Singura prin Europa: Ziua 5 - Munchen

Zbarnaitul alarmei de la telefonul Iulianei ma trezeste dintr-un somn agitat, cu vise ciudate. Ma rasucesc intre cearsafurile subtiri in timp ce ea cauta buimaca telefonul sa il opreasca. Imi amintesc unde sunt si ce problema am.

Ne trezim si ne impleticim prin casa, mic dejun si se pregateste sa plece la serviciu. Eu incep sa dau telefoane. Sun la cateva magazine si apoi la o reprezentanta Honda. Aceeasi placa - nu au pe stoc, pot comanda, vine intre 2 si 8 zile... Ma inteleg cu ei intr-o engleza-germana amestecata pentru ca nu stiu denumirile tehnice in germana. "Das Kette" e de negasit". Insist si ii rog, le explic ca sunt intr-o tura prin Europa si nu pot astepta atat. Am zilele calculate, trebuie sa ma intorc. 

In cele din urma, cineva se milostiveste de mine si imi indica o reprezentanta Honda dintr-o localitate la 40 km de Munchen, Mototreff Balog. Ii sun si le spun ce vreau si parola - cine i-a recomandat. Da, vor avea lantul a doua zi dimineata. In aceeasi germano-engleza, niste litere imi suna ciudat si le repet ce vreau, desi nu are logica. "Aaa, lant de CBF? Intelesesem de CBR. Lant de CBF avem pe stoc, veniti azi la ora 14 si il schimbam." 

Ziua mea se lumineaza brusc, cu precizie nemteasca. Genul meu preferat de oameni, orientati pe rezolvarea problemelor, fara discutii multe si inutile. 

 
Imi propun sa imi iau o marja de timp de 2h pana acolo, avand in vedere experienta din seara trecuta cu "road works". Si nu gresesc - parcurg cei 40 km in 1h jumate, dupa nenumarate recalculari de ruta, iesiri aiurea de pe autostrada, cu un GPS aproape ametit si rabdarea mea pusa la grea incercare. Nu am vazut nicaieri atatea lucrari si datorita acestui fapt, Munchenul isi pierde mult din atractivitate pentru mine. 

Sunt nerabdatoare sa imi continui traseul dar si foarte bucuroasa ca reusesc sa imi rezolv problema intr-o singura zi. E insistenta aceea de a intra pe gaura cheii atunci cand ti se inchide o usa in nas - mi se pare vitala atunci cand pleci la drum lung. Vointa de a continua trebuie sa fie mai puternica decat cel mai performant GPS.

Service-ul este impecabil. Mecanicul imi explica printr-un gest explicit ca lantul e "kaputt". Nu stau la discutii. "Distractia" ma costa 350 Euro, din care 200 doar manopera. Mereu e bine sa ai o rezerva suplimentara de bani. Si de timp. Experientele anterioare imi arata ca nu e bine sa planifici o calatorie la zi si minut, trebuie sa lasi spatiu pentru neprevazut. Iar o lege nescrisa spune ca fix ceea ce nu ai reusit sa verifici la timp inainte de plecare si ti-a ramas ca un cui in minte, va ceda pe parcursul drumului. Indubitabil.


In timp ce astept, admir o Honda CBF 1000 F nou-nouta si visez cu ochii deschisi ca ar putea fi viitoarea mea motocicleta. Pretul imi taie un pic aripile dar se spune ca "daca visele tale nu te sperie un pic, inseamna ca nu sunt suficient de mari".


Lantul nou, deja uns din fabrica si reglat cu precizie milimetrica, scoate un sunet incredibil de smooth. Nu stiu daca e efectul placebo dar motocicleta pare mult mai stabila in mers. Nu ma mai intereseaza de cate ori ma invartesc pe la periferia Munchenului pana nimeresc inapoi (desi la un moment dat caldura de ora 15 in plina jungla de beton si asfalt devenise insuportabila). Sunt atat de fericita sa ma joc cu Toothless-ul readus la legendara lui conditie de cal de povara pe care ma pot baza... Alte femei se bucura cand merg la shopping si isi cumpara haine/pantofi pentru ele. Sunt defecta. Si ranjesc larg in casca.


O astept pe Iuliana sa vina de la serviciu si sa iesim in oras. Alege un barulet preferat dintr-o suburbie cocheta si mergem cu autobuzul. As fi dus-o calare dar nu am o casca in plus. Discutam despre o gramada de lucruri si imi dau seama cat timp a trecut si cat de mult ne-am schimbat - ca oameni, ca perceptii... Ne simtim bine.


Subiectul fierbinte al acelei perioade era criza migrantilor din Europa. Foarte multi in Germania. Iuliana era de acord cu asta, spunea ca trebuie sa dam dovada de umanitate. Eu eram un pic sceptica cu privire la integrarea unor oameni dintr-o cultura atat de diferita, si impactul asupra locuitorilor nativi. Imi plac mult oamenii cu care pot dezbate puncte de vedere diferite, cu argumente, fara ca cineva sa incerce cu obstinatie sa il convinga pe celalalt ca punctul lui de vedere este cel valid. Dansul ideilor e unul elegant, iar consideratia fata de parerile interlocutorului ar trebui sa fie temelia oricarei prietenii solide. 


Ne intoarcem acasa dupa doua cocktailuri adevarate, povestind. Iuliana va pleca iar la serviciu maine dimineata, iar eu voi continua drumul spre Elvetia. Sunt inca "in grafic" cu timpul. Ground control to Major Tom... ne descurcam.

marți, 16 februarie 2016

Despre dragoste, din goana peisajului...

Ce gandeste o motociclista indragostita? In plin "sezon" de ursuleti de plus si inimioare, m-am gandit sa scriu cate ceva si despre asta...

In primul rand, habar nu am ce gandeste orice femeie motociclista. Pot vorbi doar dintr-o perspectiva subiectiva, pe care nu o pot generaliza. Motivele pentru care ne cumparam motor sunt la fel de diferite ca si noi...

Motociclista pe care o cunosc cel mai bine e o visatoare indragostita de viata, de frumos... ea pleaca la drum in cautarea unui apus de Soare, sa simta parfumul teilor proaspat infloriti sau sa iti aduca in par o parte din briza Marii, cand iti povesteste despre magia departarilor cu ochi sclipitori. O femeie ca toate celelalte, despre care nu ai ghici ce pasiune are atunci cand e imbracata in "civil". Nu scrie pe ea. Nu se considera o super-eroina pentru ca are motor si zambeste timid cand oamenii ii spun ca are curaj sa conduca Toothless-ul negru. Nu e vreo super-motocicleta. Dar are sufletul drumurilor in ea.

O motociclista nu e o femeie top-model imbracata in colanti din latex care sta pe motor intr-o pozitie provocatoare si trezeste fantezii. Nu e part-time Cat Woman, ba chiar e foarte posibil sa aiba un job de birou, de la 9 la 5, cu ore suplimentare. E o femeie ca oricare alta, care vine acasa si gateste, spala, face curat in timp ce i-ar placea sa povesteasca cu tine despre ziua lunga si obositoare. Poate si vreun vis de calatorie... E o femeie care iubeste un barbat ca tine.

O femeie motociclista nu si-a luat motor ca sa iti arate ca "si ea poate" sau sa fie la concurenta cu tine. A facut asta pentru ca e o Calatoare si statea scris in sangele ei ca asa va fi. Sau pentru ca vrea sa iti fie alaturi pe drum, sa isi impleteasca trasa cu a ta pe sensul de mers, sa va bucurati impreuna de libertate in loc sa o resimti ca pe o povara in spate. Sau pentru ca, sau pentru ca... dar in niciun caz pentru a fi altceva decat tot o femeie. Ea nu crede in miscarea feminista. Barbatii si femeile nu trebuie sa fie egali. Au fost dintotdeauna complementari.

O motociclista nu tine la aniversarile de 1 luna, 1 an, X ani de relatie, ci la momentele petrecute impreuna cu tine, pe care ar vrea sa le traiasca simplu, ca si cum ar putea fi ultimele. Motociclismul aduce cu sine o apreciere diferita a importantei momentului, care duce la alterarea importantei "fleacurilor" din care se supara oamenii de obicei. 

O motociclista ar trebui sa fie o femeie echilibrata, care a jonglat cu ceva momente dificile si nu face o tragedie din faptul ca i s-a rupt o unghie. Sau ca a pierdut un tren. Vine altul. Exista mereu o solutie, pe care ea se lupta sa o gaseasca. Dar pe care ar prefera sa o gaseasca impreuna cu tine...

O motociclista e o introvertita vesela  si aiurita, care poate uita sa ia una dintre cele 10 chestii de pe lista de cumparaturi dar nu uita niciodata sa se asigure inca odata cand e pe motor. Pentru ca vrea sa se intoarca acasa. La tine. O femeie obisnuita sa taca lungi perioade de timp (ok, in afara de "melodia din casca", pe care o fredoneaza pe drumuri singuratice). O femeie care nu simte nevoia sa umple tacerea in mod fortat, care te intelege daca ai avut o zi dificila si ai prefera sa taci, care nu te intreaba non-stop la ce te gandesti si nu se simte amenintata de tacerea ta...

O femeie motociclista ar vrea sa ii intelegi nevoia de independenta in modul in care ar trebui inteleasa - ca pe un timp de care aveti amandoi nevoie ca sa va intoarceti unul la altul cu mai multe povesti care abia se asteapta a fi impartasite. Ea va avea incredere in tine si va dori sa ai incredere in ea. Nu se va supara daca vrei sa iesi "cu baietii" si nu te va suna din 5 in 5 minute sa te verifice. Daca a avut o zi grea, va prefera sa lungeasca un pic drumul spre casa si sa isi deruleze un pic gandurile in casca. Pentru ca nu vrea sa te impovareze cu supararile ei. Pentru ca ar vrea ca vorbele sa sune un pic altfel atunci cand va veni in bratele tale sa o mangai si sa o asculti...

O femeie motociclista nu se va plange din orice dar e tot o femeie. Sensibila, chiar daca nu se vede de sub armura. O femeie care poate nu va sti mereu sa spuna raspicat ce o doare. Poate i-ar placea sa o intrebi tu. Nu te va coplesi cu declaratii de dragoste, dar ti-o va arata in moduri mai subtile. Poate va fi un fel de mancare preferat sau un masaj atunci cand te simti lipsit de energie. Sau iti va duce motocicleta (pe care ea nu a mai condus-o niciodata) la garaj intr-o zi ploioasa de Noiembrie, doar pentru ca tu nu ai cum sa o muti atunci...

O femeie motociclista nu va astepta de la tine flori si cadouri. Dar va fi nespus de placut surprinsa daca o vei ajuta sa isi repare/ intretina motorul. Pentru ca tu esti Barbatul, care are forta de a strange mai bine suruburile, pentru ca te pricepi la mecanica mai bine decat ea. Va avea incredere sa te lase sa ii conduci motorul si va incerca la randul ei sa te ajute sa iti implinesti visele tale.

O femeie motociclista e o romantica... ea iti va purta chipul prin albatrul departarilor si te va duce cu gandul acolo unde nici nu iti poti inchipui. Nu vei sti niciodata toate locurile prin care te-a plimbat, pasager involuntar pe saua gandurilor nerostite. Nu vei intelege de ce te priveste cu atata drag atunci cand se intoarce acasa cu ochii prafuiti de intinderile orizontului. Pentru ca niciun loc nu se compara cu "acasa". Iar pentru ea, care a vazut atat de multe, "acasa" nu mai e demult un loc. "Acasa" esti tu...in orice parte a lumii ar insemna asta.